!!! COMUNICAT BENEFIT 17 DECEMBRIE !!!

Punctele de colectare a donatiilor:

• Atelier DIY – str. Pestalozzi nr. 20 (contact: atelierdiy@yahoo.com)
• Aethernative Cafe - str. Marasesti nr. 14 [vezi pe  harta]
• Manufactura – Tudor Vladimirescu nr. 9 [vezi pe  harta]
• Scartz - str. Zoe nr. 1 [vezi pe harta]

Se mai pot face donatii in contul: RO31BTRL03601205P00615XX (B.T.)

COMUNICAT Possitive Youth Kraljevo:

La inceputul lui noiembrie 2010, orasul Kraljevo a fost victima unui cutremur de o intensitate neobisnuita pentru aceasta parte a Balcanilor. Deja intr-o situatie inferioara si dependenta din punct de vedere economic, municipalitatea a fost adusa de cutremur intr-o situatie de criza, ce are consecinte tragice. Neglijenta autoritatilor locale si a elitei guvernante din Terazije fata de rezidentii acestei municipalitati din inima Serbiei a pus cetatenii intr-o situatie disperata.

S-a intamplat ceva laudabil in Kraljevo in ultimii douazeci de ani? Daca am privi istoria acestui oras, istorie la care am fost martori oculari, ne-am putea aminti cateva lucruri. Primele ganduri ne duc la modul in care acest oras a rezistat regimului Slobodan Milosevic. Kraljevo a fost unul din primele orase in care opozitia a iesit castigatoare la alegerile din 1996-1997, iar dupa punerea in vigoare a lex specialis, a fost printre primele orase in care Partidul Socialist din Serbia a pierdut puterea. Practic in intregul oras se simtea nevoia de o schimbare si de plecarea lui Milosevic de la putere. Deja din 1993 a existat o miscare de revolta, intr-o vreme in care putini au indraznit sa spuna ceva.

Douazeci de ani mai tarziu, puterea apartinea unor oameni pentru care ani de zile Kraljevo a iesit in strada in ploaie, zapada si vant. Motivul pentru care luni de zile, oamenii au iesit pe strazi sau in piete nu a fost contestat. Dupa schimbarile din anul 2000, din cauza reformelor de tranzitie, cetatenii din Kraljevo au alunecat spre saracie. Autoritatile locale au fost inlocuite de cateva ori, si de cele mai multe ori se infruntau cu dispute legate de necesitatea celebrarii datei de 14 octombrie in parcul memorial, care parca suna a “trecutul intunecat al regimului comunist”.

Cand guvernul nu respecta mortii, mormintele peste care orasul nostru iubit este plasat, cum ne pot respecta pe noi cei care traim la limita existentei. Conform rapoartelor Tanjug, ajutorul vine din mai multe parti, dar inca efectele nu se vad. Ceva e putred in orasul Kraljevo. Si miroase a degradare si ipocrizie. Boris, Ivica si Mirko au venit, au facut poze si au plecat. Prietenul lor Tijanic a dat la televizor imagini din Kraljevo. La scurt timp, televiziunea a uitat de Kraljevo si oamenii de acolo. Pe cand in vestul Serbiei inundatiile sunt “trendy”, problemele produse de cutremur sunt “demodate”. Dragi cetateni ai orasului Kraljevo, sunteti pe cont propriu! Asta e realitatea care a lovit orasul in care ne-am nascut. Pe masura ce neglijarea orasului Kraljevo, care a fost distrus de cutremur, a devenit evidenta, am decis sa initiem actiunea “Balkan of solidarity, not Balkan of nationalism”(“Balcani ai solidaritatii, nu Balcani ai nationalismului”). In aceasta era neinsufletita a tranzitiei si a unui capitalism crud construit pe rationament feudal, a urii omniprezente si nationalismului din Balcani, ideea noastra e de a demostra ca inca mai exista in Balcani oameni ale caror minti nu sunt contaminate de eventimentele de cosmar ce s-au intamplat din 1990 pana acum. Sunt aceeasi oameni care nu au lasat ura sa se infiltreze in inimile si care au pastrat acolo un un loc pentru toti oamenii din zonele devastate indiferent de religie, culoare sau origine.

Statement of POSITIVE YOUTH KRALJEVO

In early november of 2010 city of Kraljevo was hit by earthquake with intesity not too common for this part of Balkans. Already economically inferior and dependent, municipality of Kraljevo was pushed by earthquake into even more tragic crisis with far-reaching consequences. The complete lack of care of local authorities and governing elite from Terazije for residents of this gentle municipality in the heart of Republic of Serbia made it’s citizens very desperate. Was there anything in the past twenty years in Kraljevo to commend? If we would look at  history of this city, history we’ve eyewitnessed, we would probably remember only a few thing. On first thoughts we would remember defiance which this city showed against regime of Slobodan Milosevic. Kraljevo was one of the first cities in which opposition triumphed on the elections in 1996./1997., and after introducing lex specialis it was one of the first cities where SPS (Socialist party of Serbia) lost power. Almost entire city was breathing for change and Milosevic leaving power. Revolt against was shown already in 1993. in the times when only few dared to show their teeth. Twenty years later, power is in hands of people for whom Kraljevo was for years in the streets on rain, snow and wind. It was never questioned for whom and why months were spent on squares and streets. After changes in 2000. due transition reforms, citizens of Kraljevo dramatically slid into poverty. Local authorities were replaced several times, and for the most of the time they were dealing with disputes like is it really necessary to celebrate October 14 in the memorial park because that certainly smells like “dark past of commie rule”. When government has no respect for the dead, graves over which our beloved city is placed, how they will respect us, us who are half-live on the edge of existence. As Tanjug reports help is coming from all sides, but still there is no effect. Something is rotten in Kraljevo city. And it seems so. Specific smell of decay and hipocrisy can be sensed in the air. Boris, Ivica and Mirko came, took pictures and left. Their buddy Tijanic, acorrding to popular proverb showed on TV images from Kraljevo. Soon after television forgot Kraljevo and people from Kraljevo. As floods in western Serbia are now “trendy”, I see that earthquake issues are now “demode”. My dear citizens of Kraljevo, you’re left on your own. That’s reality which has befallen city in which we were born. As neglect for Kraljevo which was destroyed by earthquake become apparent, we decided to start action “Balkan of solidarity, not Balkan of nationalism”. Our idea, in this soulless age of tranisition  and mixture of cruel capitalism which is built on feudalistic reasoning same as ubiquitous hatred and nationalism on Balkans, is to show that there are still people on Balkan whose minds arent contaminated with nightmarish events from 1990 onwards. It is the same people who didnt left hatred to infiltrate their hearts in which tehre is place for all people from this devastated area regardless of differences in religion, color or national origin.

Puncte de colectare a donatiilor (pana VINERI SEARA!)

• Atelier DIY – str. Pestalozzi nr. 20
• Aethernative Cafe - str. Marasesti nr. 14 [vezi pe  harta]
• Manufactura – Tudor Vladimirescu nr. 9 [vezi pe  harta]
• Scartz - str. Zoe nr. 1 [vezi pe harta]

Pentru alte informatii: hrananubombe@gmail.com

Din nou, o lista sugestiva:

• produse alimentare: de la legume la soia, uleiuri vegetale, condimente si altele;
• ustensile de gatit, respectiv servit: oale si cratite (cat mai mari), polonicuri, linguri, pahare si farfurii (oarecum adanci) de plastic (momentan nu avem alta solutie);
• ceai, termos/uri, zahar/miere.

Contact pentru informatii: hrananubombe@gmail.com

Donatiile se pot lasa la urmatoarele puncte de colectare:

• Atelier DIY – str. Pestalozzi nr. 20
• Aethernative Cafe - str. Marasesti nr. 14 [vezi pe  harta]
• Manufactura – Tudor Vladimirescu nr. 9 [vezi pe  harta]
• Scartz - str. Zoe nr. 1 [vezi pe harta]

multumim 32 seconds pentru video-material.

Primind donatii in bonuri de masa, am reusit sa strangem suficiente produse pentru a pune pe roate prima actiune de acest gen in Timisoara, din ultimii ani. Un gulash de cartofi cu soia, de care lumea a fost foarte incantata si niste ceai de menta si fructe de padure.

Dimineata in jurul orei 9, ne-am instalat fain frumos la 50 de m de intrarea principala de la Gara de Nord Timisoara.

In primele 10-15 minute, putini oameni s-au incumetat sa accepte invitatia noastra la un gulash si/sau un ceai, primii doi fiind un baietel si pisica lui.

Dar pe urma au inceput sa vina tot mai multi si totul a mers brici, fara probleme, iar in jurul orei 10 cred ca ne-am si strans oalele goale.

Mancarea a ajuns la fix, am reusit sa dam in jur de 50 de portii de gulash si tot cam atatea ceaiuri.

CE URMEAZA?

pentru 26 – 27 noiembrie 2010

Urmeaza sa repetam actiunea o data la doua saptamani si urmeaza sa incercam sa strangem mai multe resurse si mai multe oale pentru mai multe portii. Ceea ce incercam noi ii sa reciclam mancarea de la magazine, piete si supermaketuri si sa o transformam in mancare buna, daca nu chiar delicioasa.

Desi la gatit am fost 4, un numar aproape suficient, iar la servit tot 4, oarecum aceiasi, am facut fata destul de bine pentru numarul de oameni si numarul de portii ce l-am avut de data asta…

Dar pe data viitoare, speram la mai mult! Si desi acceptam ORICE FEL de donatii, le-am prefera pe cele in produse, astfel nu implicam banul, cumparaturile, etc.

Pentru donatii,  sfaturi sau idei: hrananubombe@gmail.com

Urmatoarele sunt sugestii pentru cei ce vor sa ne ajute cu donatii si nu sunt siguri cu ce anume:

• produse alimentare: de la legume la soia, uleiuri vegetale, condimente si altele;
• ustensile de gatit, respectiv servit: oale si cratite (cat mai mari), polonicuri, linguri, pahare si farfurii (oarecum adanci) de plastic (momentan nu avem alta solutie);
• ceai, termos/uri, poate si niste zahar/miere;
• etc.

Si desigur, incurajam participarea dvs.

Daca doriti sa donatii mancare, ustensile etc va rog sa ne contactati prin comentarii la post sau email : hrananubombe@gmail.com

Colectivul HNB TM va multumeste in avans si va ureaza o saptamana suportabila!

Pasul 1. Primul pas ar putea consta in obtinerea unui numar de telefon, a unei adrese de e-mail sau a unei casute postale. Prin utilizarea unei casute vocale, poti avea un mesaj cu informatii despre data si locul urmatoarei reuniuni si poti primi mesaje, fara sa ratezi niciun apel. Si oricum, cine ar vrea sa stea langa telefon, asteptand sa sune; ar trebui mai degraba sa fim pe strada sa hranim oameni. De asemenea, poti utiliza o casuta postala comerciala pentru adresa ta permanenta. Pe masura ce calitatea ta de membru se schimba, casuta ta postala poate ramane aceeasi, fara sa trebuiasca sa schimbi ceva. Responsabilitatea pentru a colecta si a raspunde la corespondenta poate fi mai usoara. Si, mai important e faptul ca nu vei avea la usa musafiri nepoftiti, ce doresc sa stie unde este mancare gratuita.

Pasul 2. Apoi, confectioneaza niste flyere ce anunta existenta unui grup ce organizeaza o asemenea actiune. Daca le vei imparti la evenimente, le vei lipi prin oras, sau le vei trimite prin mail prietenilor tai, vei primi apeluri telefonice, mail-uri si voluntari. Ar fi de ajutor planificarea unor intalniri saptamanale sau lunare, pentru a anunta oamenii sa vina. Asta va ajuta si oamenii “noi” sa se simta bineveniti si sa afle cum se pot implica in program.

Pasul 3. Urmatorul pas consta in a aranja utilizarea unei masini. Acest lucru ar putea fi o provocare, sau nu neaparat. Printre membri grupului, s-ar putea sa existe destule masini de dimensiunea potrivita necesitatilor. In cazul in care nu exista, se poate aranja imprumutarea unei dube de la o organizatie similara. Daca ai noroc, ai putea convinge pe cineva sa doneze una. Daca niciuna din modalitatile de mai sus nu sunt de folos, se poate organiza o strangere de fonduri pentru a cumpara una. In unele cazuri e mai bine sa se utilizeze o bicicleta.
Pasul 4. Cauta surse de mancare. Primele locuri ce ar trebui abordate sunt, in principiu, magazinele alimentare. Acest tip de magazine ar putea avea o atitudine sustinatoare si ar fi un loc bun de abordare. Intreaba-i pe manageri daca au aruncat vreodata produse in exces. Explica-le ca ai dori sa aduni orice fel de aliment, comestibil inca, care nu va mai fi vandut; si ca vei dona aceste alimente unor oameni flamanzi sau fara adapost. (Decizia de a ii anunta ca aceasta mancare va fi folosita intr-o chestie de natura politica sau poate chiar sa le zici numele organizatiei, iti apartine. La unele magazine, s-ar putea sa nu conteze, dar la unele, e mai bine sa nu zici nimic, pana incep sa te cunoasca.) Daca sunt interesati si doresc sa coopereze, aranjeaza cu ei ca la o anumita ora din zi sau de cate ori se poate sa poti lua mancarea. Poti sa contactezi si patiseriile pentru paine veche de o zi, briose sau covrigi. Eventual, cand poti manevra volumul, poti aborda si distribuitori, depozite sau producatori. La locul si timpul potrivit, lasa informatie privind semnificatia Food Not Bombs.

Pasul 5. Du alimentele la adaposturi. E important sa stii care sunt oficiile si bucatariile de campanie din zona. Afla unde sunt localizate, cui si cata mancare ofera. Aceasta informatie te va ajuta la planificarea rutei de furnizare si distribuirea tipului si cantitatii de mancare fiecareia. De obicei, e indicat sa planifici un orar de distribuire cu bucatariile. Pe masura ce ruta de livrare se dezvolta, programul va lua amploare. Cu aceasta informatie, vei sti cand si unde e nevoie de o masa calda, si cand si unde sa pui la cale un Food Not Bombs public, pe strada sau in vreun parc.

Pasul 6. Nu va mai dura mult, iar retelele de magazine vor da mai multa mancare decat vei putea sa distribui adaposturilor. (Chiar daca acest lucru nu se intampla de indata in zona, poti sa parcurgi si alte zone fara a afecta distributia normala.) Cu alimentele suplimentare, poti sa incepi sa preparati si sa servesti mancarea. La inceput, mergi la marsuri si demonstratii. Un grup poate recruta voluntari, poate colecta donatii sau ii poate inveseli pe cei de la eveniment. Servirea unei mese la un mars poate fi benefica comunitatii sau poate sustine cauza in mod direct.

Pasul 7. Cand exista destui oameni implicati, ia in considerare, o data pe saptamana, un mod visibil de a servi mancare oamenilor fara adapost, pe strada. Organizati-va pe echipe; una care sa gateasca si alta care sa organizeze si apoi sa serveasca mancarea. Acest mod de organizare poate dezvolta simtul comunitatii in grupuri si e distractiv. Fiecare grup isi face aranjamentele in mod diferit. Unii folosesc bucataria personala, unii “imprumuta” o bucatarie ,
Unii folosesc bucatarii ale bisericilor sau alte bucatarii industrial , iar altii folosesc butelii portabile si gatesc la fata locului . Alege zone spatioase cu trafic pietonal divers. Locatiile vizibile sunt indicate, pentru ca o parte din misiunea noastra este de a atrage atentia asupra oamenilor fara adapost. De asemenea, dorim sa adresam mesajul politic de pace si echitate sociala; si dorim sa fim accesibili. De multe ori, cei fara adapost se aduna in preajma centrelor guvernamentale deoarece cauta asistenta sociala. De ce nu s-ar putea face o actiune Food Not Bombs, o data pe saptamana, in fata unei cladiri publice? In timp, va fi posibila servirea mancarii in fiecare zi intr-o alta locatie.

Toata mancarea noastra e vegetariana, ceea ce inseamna, fara carne, lactate sau oua. Asta, din mai multe motive, dar in situatia de fata, doua sunt importante. In primul rand, sansele alterarii mancarii sunt reduse in cazul produselor vegetale. Datorita procedeului pe care il folosim, foarte rar tinem alimentele pe care le colectam mai mult de doua ore. In al doilea rand, daca explicam oamenilor beneficiile pe care o dieta vegetariana le poate aduce sanatatii si situatiei materiale, asta ii va determina sa aiba o atitudine sanatoasa fata de propria persoana, fata de cei din jur, fata de mediu. E, de asemenea, o provocare directa adusa nedreptatii sistemului economic militar/industrial. Asta nu inseamna ca politica noastra e ca toata lumea ar trebui sa fie vegetariana, sau ca avem o parere gresita despre consumarea carnii. Incurajam constientizarea vegetarianismului din motive politice, spirituale si economice. Noi preparam doar mancare ce provine din surse vegetale, de aceea oamenii ar trebui sa apeleze cu incredere si sa stie ca alimentele Food Not Bombs se incadreaza in aceste standarde. Cateodata, posibilele preparate din carne si lactate ce ni se doneaza le ducem la bucatariile de campanie non-vegetariene, pentru ca suntem de parere ca e mai important sa mananci decat sa fii corect din punct de vedere politic; totusi, noi nu gatim produse animale.

Miscarea Hrana nu Bombe ( Food not Bombs ) a fost inceputa de un grup de activisti anti-nucleari din Alianta Clamshell din Gambridge , acestia organizandu-se impotriva Proiectului Nuclear Shoreham .Organizatorii au descoperit o metoda revolutionara de a raspandii libertatea de exprimare si mancarea gratuita.Desigur , cum nici o fapta buna nu ramane nepedepsita si desii ultima data cand am verificat libertatea de exprimare si mancare gratuita nu au fost ilegale , aceasta nesupunere a ordinii presabilite nu a scapat de furia autoritatiilor.
Asocierea decentralizata a colectivelor anarhiste pentru justitie sociala dedicate non-violentei a fost in repetate randuri atacata de politia din Statele Unite si a fost sub supravegherea FBI-ului , Fortelor anti-teroriste , Pentagonului si Serviciului de Informatii .
Miscarea a fost desemnata ca una din primele cele 10 amenintarii teroriste de pe lista FBI-ului.Un numar mare de voluntari Hrana nu Bombe ( Food Not Bombs ) au fost arestati sub acuzatia de terorism.Desigur , nici una nu a a avut nici o sansa in sala de judecata , deoarece, cum spuneam , libertatea de exprimare si distribuirea de mancare gratuita nu sunt ilegale.
Represiunile guvernului au avut ca rezultat doar raspandirea colectivelor Hrana nu Bombe ( Food not Bombs ) in intreaga lume . Dupa cum vom vedea , puterile statului au motive serioase sa se simta „terorizate” , pentru ca aceasta miscare nu numai ca se raspandeste incontrolabil dar a dat nastere multor alte miscari cum sunt Pirate Radio si the Indymedia , Rainforest Action, Direct Action Network si alte miscari anti-operatiuniilor de globalizare a corporatiilor cat si satelitilor Hrana nu Peluze ( Food Not Lawns ) , Biciclete nu Bombe ( Bikes Not Bombs ) , si proiectul Locuinte nu Puscarii ( Homes Not Jails )
Keith Mchenry , unul dintre cei 8 instigatorii originari ai Hrana nu Bombe , spune povestea a 30 de ani de lupta intr-un interview al Pirate TV .
Cele 60 de minute de discutii si jumatatea de ora cu intrebari si raspunsuri se poate gasii pe site-ul Pirate tv ( http://www.edmaysproductions.net/ )

Keith McHenry – Food Not Bombs an american saga from Bigu on Vimeo.